In primul cod juridic din istorie, datând din 1790 î.Hr.,regele Babilonului, Hammurabi, reglementa utilizarea sistemelor de irigaţii si cantitatea de apa pe care oamenii o puteau extrage din ele. Doua generaţii mai târziu, nepotul său a renunţat la aceste reguli şi hotăra să se folosească de fluviul Tigru ca de o armă împotriva forţelor rebele care se ridicasera în Babilon. Lumea pare să urmeze astăzi un parcurs asemanator: ignora legile care guvernează resursele sărace ale Pământului, pe care le transforma în motive de confict. La fel ca si din Antichitate lumea se afla intr-o deplina si continua epoca vicioasa, aceea a luptei pentru resursele naturale. Un exemplu relevant este lovitura de stat din Madagascar din martie 2009. Acolo, guvernul concesionase sud-coreenilor de la Daewoo Logistics jumatate din terenurile arabile de pe insula, pentru culturi agricole: compania nu platea chirie, fermierii locali nu primeau compensatii, iar produsele agricole urmau sa fie, exportate. Cand aceste clauze au iesit la iveala, reactia populara a fost atat de vehementa, incat guvernantii au fost maturati de la putere, iar prima decizie a noului presedinte a fost anularea contractului. Daca facem o paralela putem lua cazul de la noi cu Insula Serpilor in care printr-o Hotarare de Guvern, emisa de Guvernul Tariceanu (Hotarare nr. 1446 din 12/11/2008), anexele Hotararii de Guvern amintite sunt secrete, petrolul si gazele din jurul Insulei Serpilor au fost concesionate unei firme, Midia Resources SRL, ce are un capital social de doar 200 de lei, insa finalul nu este ca acela din Madagascar.De ce noi nu facem la fel?”Eu as avea cateva raspunsuri care prezinta pana la urma cruda realitatea, ignoranta a majoritatea dintre noi, lipsa de patriotism si bineinteles mai presus de toate interesul personal al marilor “capete”. Cazul Madagascar a dat fiori autoritatilor din Africa si din unele zone din Asia, unde fusesera sau erau pe punctul de a fi semnate zeci asemenea de tranzactii privind preluarea de terenuri in valoare de miliarde bune de dolari. Faptul cel mai îngrijorător este ca resursele minimale de sol, apa si combustibili ar putea sa nu mai fie disponibili in viitorul apropiat. John Beddington, consilier-sef pe probleme stiintifice al guvernului Marii Britanii, prevede ca un urmatorii 20 de ani populatia globului va creste cu o treime, cererea de hrana si energie cu 50%, iar cererea de apa cu 30%.Cresterea cererii nu ar fi neaparat motiv de ingrijorare, in conditiile in care resursele ar creste proportional. Doar ca este putin probabil ca lucrurile sa se intample astfel. Doar cateva petice de pamant au mai ramas neexploatate, iar mare parte din apa disponibila este utilizata deja. Problemele sunt agravate atat de schimbarile climatice, cat si de politici irationale. Dupa Summitul ONU de la Copenhaga, care s-a încheiat vineri, 18 decembrie 2009, cu şanse minime pentru un acord se prevede un viitor nu prea luminat.
Potrivit documentului iniţial, ţările bogate ar trebui să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 80% până în 2050, iar cele în curs de dezvoltare cu până la 30%. În varianta de compromis s-a convenit asupra reducerii mediei temperaturii cu două grade până în anul 2050.
Daca ne raportam România, aceasta a fost criticată la conferinţa ONU pentru climă de la Copenhaga, din cauză că este singura ţară din UE care nu a tratat cu seriozitate problema zonelor protejate, potrivit experţilor Naţiunilor Unite, transmite RRA citată de RADOR.
Concluzia raportului este că în România ariile protejate sunt doar pe hârtie, fără a exista un plan concret pe termen lung în acest sens. României i s-a reproşat şi că nu acordă un buget serios pentru conservarea ariilor protejate şi că nu există o autoritate naţională de administrare a acestor zone.Ceea ce demonstreaza din nou "eficienta" institutiilor statului roman de a gestiona "anumite" fonduri.
Raportul de la Copenhaga intervine în contextul în care UE a dat în judecată, în luna septembrie, România, la Curtea Europeană de Justiţie, pentru aceeaşi problemă. Dacă pierde procesul, ţara noastră ar putea pierde zeci de milioane de euro destinaţi conservării mediului.
În România, ariile naturale protejate reprezintă puţin peste 5% din suprafaţa ţării. Peste jumătate dintre rezervaţii au structuri proprii de administrare,insa degeaba.Trist, foarte trist, insa noua asa ne place sa ne conformam.
Va urez o seara buna si La multi ani pentru anul nou!
